(informaţii provenite de la doamna Martine Schramm, 30 iunie 2007)

Prin neurologul nostru am făcut cunoştinţă cu o mămică a unui copilaş de 10 ani cu Sindromul Angelman. Acest copil este un “îngeraş” foarte liniştit, drăgut şi mai ales inteligent. Este ascultător şi poate să se joace singur ore în şir cu muzică şi jocuri. Noi am fost foarte impresionaţi si ne-am întrebat cum se poate aşa ceva. Mama lui ne-a spus că “ingeraşul“ ei urmează de la vârsta de 3 ani un program prin institutul “Brainsolution”. Acest institut este situat în Anglia şi este condus de doi medici: Helen şi Mike Downey.  Helen şi Mike sunt originari din Africa de Sud. Acolo, acum 30 de ani, unul dintre copiii lor s-a născut cu un sindrom foarte rar. Copilul înţelegea foarte puţin şi părinţii erau disperaţi. În America au reusit să-l ajute prin urmarea unui program care foloseşte cuvintele scrise ca bază de comunicare. Încântaţi de această metodă pe care ei au îmbunătăţit-o, şi-au dat demisia din funcţiile lor de medici veterinari şi au studiat metode de a ajuta copiii cu deficienţe severe. Pâna în momentul de faţa au ajutat pe mulţi copii cu probleme diverse. Ei ne-au spus că au descoperit cum copiii cu Sindromul Angelman sunt speciali, fiindca sunt destul de inteligenţi, dar din cauza că nu pot să vorbească este dificilă comunicarea cu ei. Cu un jumătate de an în urmă (începutul lui 2007), Nina a început să urmeze un program care este pregătit special pentru ea. La Brainsolution fiecare copil primeşte programul lui individual. In cazul lui Nina cadrele medicale de la Brainsolution au observat-o o zi întreagă, au lăsat-o sa facă exerciţii şi ne-au pus întrebări noua. Pentru ziua următoare au pregătit deja un program special pentru ea. Acest program conţine diferite exerciţii. În fiecare zi am facut in jur de 2-3 ore exerciţii fizice si masaj cu Nina. Programul de dezvoltare intelectuală este esenţial. Îi arătăm fotografii cu obiecte diferite, îi spuneam ce reprezinta, si îi arătăm cuvântul scris. După un jumătate de an, Nina a putut să recunoască toate obiectele şi a putut să-mi indice fiecare obiect. E foarte important ca şi părinte să nu o testezi niciodată. Terapeuţii o testează! Am rămas uimită de acest rezultat al Ninei. Şi acesta e numai unul dintre rezultate! În toate privinţele Nina a progresat foarte mult. Şi ea are acum doar 2 ani si jumătate. Suntem foarte mulţumiti. Desigur că un astfel de program cere multă muncă şi multă disciplină de la părinţi. Iar asta nu este totdeauna uşor. Dar noi suntem siguri că merită.

Desigur că sunt multe terapii bune. Şi fizioterapia pe care Nina o primeşte o ajută. Dar am vrut ca şi părinţi să facem si noi ceva ca să o ajutăm nu numai pe plan fizic. Din pacate, terapia urmată nu este ieftină. Dar pentru noi progresele Ninei sunt de o valoare inestimabilă. Acum, cât este înca micuţă, putem să o stimulăm în dezvoltarea ei, şi asta este foarte important. Vreţi să ştiţi mai multe despre această terapie?

Intraţi pe: www.brainsolutions.org.